Bucataria – pasiunea mea
Eu si cum a inceput aventura mea in bucatarie? Pai , e simplu : pot spune: am gatit prima oara mi-a placut am continuat . End of game . Dar de fapt nu a fost deloc asa.
Experienta mea in bucatarie nu a inceput inca din copilarie. De fapt chiar uram chestia sa stau langa mama si sa o ajut la bucatarie 😊 , nu a inceput nici macar in primul an de facultate cand am ramas pe cont propriu si banii erau mai putini , nu a fost nici macar cand am avut intentia de a-mi cladi o familie. Nimic din astea.
De fapt e chiar ciudata dar si comica situatia.
Da , am cochetat ani la randul cu bucataria, am incercat chiar am incercat dar dupa niste paste arse, cartofi carbonizati , clatite lipite peste tot in bucatarie si o tentativa de mamaliga in urma careia am aruncat si oala , imi zisesem mie atunci : ok la asta nu sunt buna .
Fac parte cred, din categoria de femei norocoase care au gasit un barbat care stie sa gateasca . Nu la un nivel de bucatar chef insa foarte ok la gatitul de baza 😊 asadar , dupa cum bine se stie ca meseria se fura nu se invata de multe ori , tot ce a stiut el sa faca am reusit sa “fur” si sa repreoduc daca nu exact ca si el dar macar pe aproape. Vazand ca intradevar pot exista si retete care pot sa imi iasa , am inceput sa ma uit la emisiunea tv “MasterChef” la tv , ulterior am scos toate sezoanele si m-am uitat cap coada la toate. Incet incet am realizat ca o nenorocire in bucatarie de fapt nu e deloc o nenorocire daca te ambitionezi si incerci sa faci din nou si din nou si din nou . Si fix asta am facut eu . Am incercat pana nu am mai aruncat vreo oala , am incercat pana aluatul de clatite nu s-a mai lipit, pana pastele nu s-au mai ars, pana carnea nu ajungea over-cooked sau prea low coocked.
Practic , am experimentat si experimentat pana in punctul in care sunt astazi sa zic cu mandrie ca : bucataria este o arta si eu stiu sa creez arta si nu doar culori in farfurii ci arome , condimente, povesti etc.
Recunosc, fara sprijinul sotului meu, nu cred ca as fi continuat insa el m-a ajutat, mi-a suportat experimentele si tentativele in bucatarie , mi-a fost prieten …iubit … si well … un pic de “cobai” . Insa da, m-a ajutat enorm si azi pot sa zic ca bucataria pentru mine e mai mult decat arta, mai mult decat pasiune , mai mult decat mancare sau arome , e ceea ce ma reprezinta , e ceea ce ma face sa ma simt completa… DA, MA DEFINESTE.
Morala mea : nu inceta niciodata sa incerci , sa muncesti , sa iti depasesti propriile asteptari . Da corect, o oala se poate arde, un ingredient poate sa iasa prea uscat, o mancare poate fi prea sarata.. insa satisfactia aia cand este un succes si mai esti si laudat(a) pentru efortul depus , merita orice. 😊
Gatitul inseamna mai mult decat pregatirea unei mese. Este vorba de a te bucura de ea, de a alege ingredientele si de a te gandi cu atentie la ce se potriveste anotimpului, orei, ceea ce place oamenilor sau starea de spirit. Pentru cine gatesti este, de asemenea, important: pentru tine, un iubit, familia ta sau un grup de prieteni.
Este placut sa te gandesti la asta si sa cauti ceva delicios. Incalzirea unei mese gata te priveste de aceasta placere. Si, desi este adevarat, cu totii recurgem uneori la junk food sau incalzim o masa gata din supermarket, gatitul nu ar trebui sa fie vazut ca o povara, ci mai degraba ca ceva placut si relaxant. Ar trebui sa iti ofere placere si sa te umple de pasiune.
Imi place mancarea buna la nebunie, de aceea iubesc sa gatesc Ador felurile de mancare bine gatite, special pentru nevoile si pe gustul meu. Acasa imi gatesc tot ce am pofta si imi place sa mananc sanatos. In plus, am primit foarte multe complimente pentru mancarurile pe care le-am gatit pentru familia mea si pentru prieteni.
Da, imi place sa fiu eu. Fiecare om este unic in felul sau. Eu sunt fericita ca sunt EU cu tot ceea ce tine de mine si ma face unica. Ma simt excelent in pielea mea si nu mi-as dori vreodata sa fiu altcineva decat cea care sunt acum. Si ador sa fiu ceea ce ma face sa fiu eu.
