4 motive pentru a renunta la nevoia de a-ti planifica viitorul
„Nu pot fi facute planuri valide pentru viitor de catre cei care nu au capacitatea de a trai in prezent.” ~Alan Watts
Am mers la facultate. Din aceasta cauza, oamenii au crezut adesea, in mod eronat, ca operez pe un orar specific (si oarecum urgent) – ca si cum as alerga sa-i ating pe restul oamenilor de varsta mea.
Cand a venit timpul sa termin, am fost frecvent intrebata: „Deci, ce urmeaza?”
Nu am stiut niciodata cum sa raspund la aceasta intrebare si, sa fiu sincera, m-a facut intotdeauna putin inconfortabila. In cea mai mare parte, m-a facut sa ma simt inconfortabil pentru ca simteam disconfortul altora cu raspunsul meu, care a fost: „Nimic nu urmeaza”. Oamenii au parut sa incremeneasca la raspunsul meu.
Chiar daca reactiile lor nu au fost personale si, in cea mai mare parte, nu au avut nimic de-a face cu mine, adevarul a fost: inca eram nesigura in a-mi face singura drum prin viata si a merge pe calea mai putin parcursa.
Oamenii au crezut clar ca ar trebui sa ies si sa iau un loc de munca „adevarat”.
Se parea ca toata lumea se astepta sa ma lansez intr-o noua cariera sau sa merg la studii superioare si, in ciuda mea, am fost de acord subconstient ca poate ar trebui sa fac un plan solid si frumos pentru viata mea.
Problema a fost A) aveam deja un plan (care nu facea niciun plan) si B) pana in acel moment, toata viata mea a fost petrecuta facand planuri si asta nu a functionat atat de bine. Supraplanificarea a dus la o multime de timp si energie pierdute. In plus, devenise usor evident ca viata nu merge intotdeauna conform planului (si multumesc lui Dumnezeu pentru asta!).
Desi planurile nu sunt in sine proaste si, cu siguranta, pot ajuta la orientarea vietii, in egala masura, am descoperit ca este in general in interesul meu sa las lucrurile larg deschise posibilitatilor si iata de ce:
- Planificarea tinde sa solidifice viata, iar viata pur si simplu nu este menita sa fie solid inghetata.
Oricat de cliseic ar suna, viata seamana mult cu apa, iar a face planuri este ca si cum ai aseza o multime de busteni si pietre si alte obstacole in calea vietii – infunda curentul. Planurile creeaza rezistenta, iar viata este, de obicei, cea mai buna atunci cand nu rezista.
- Cand cauti un rezultat specific, adesea nu te uiti la nimic altceva.
O intreaga lume de perspective fantastice te-ar putea inconjura, dar cand ai ceea ce imi place sa numesc „focus-blinders”, tot ce poti vedea este ceea ce crezi ca vrei si nimic mai mult.
- Acesta este un fel de addendum la numarul doi: am putea rata oportunitati.
In cea mai mare parte, oamenii sunt inclinati sa creada ca vor recunoaste oportunitatea atunci cand vine vorba de viata, dar experienta mea a fost ca oportunitatea vine in toate formele si dimensiunile si ar putea fi usor ratata (sau intarziata grav) daca ne asteptam sa arate intr-un anumit fel.
- Acesta din urma ar putea fi cel mai important si este faptul ca supraplanificarea ne poate face sa ne gandim prea mult si sa ajungem sa ne ghicim sau sa ne compromitem pe noi insine, precum si cu valorile si obiectivele noastre.
Am invatat pe calea grea (in mai multe ocazii) ca a avea un plan si a te tine de el ca un lipici poate fi o cale rapida catre fund.
Cu toti acesti ani in urma, cand eram in ajunul absolvirii facultatii si pe punctul de a avea o recadere majora in planificare, m-am uitat inapoi la viata mea de pana acum si am putut vedea ca totul a functionat intotdeauna intr-un fel sau altul si adesea in moduri in care nu m-as fi putut orchestra (sau prezice) niciodata.
In timp ce viitorul arata cu siguranta intimidant din punctul in care ma aflam, aveam sentimentul ca puteam avea incredere ca lucrurile vor continua sa mearga. Chiar daca nu eu eram cea care planifica totul cu atentie. Povestea pe care avem tendinta de a ne-o spune noua insine este ca, daca nu ne facem planuri, atunci nu se va intampla nimic. Si daca nu avem controlul, atunci lucrurile s-ar putea destrama.
Dar adevarul bland, care este de fapt adevarul glorios, este: oricum nu suntem in control. Nu este pe deplin. Si asta este atat de multa presiune pentru a-ti da jos umerii. Chiar daca nu iti planifici viata pana in ultimul detaliu, lucrurile se vor intampla totusi. Oportunitatile vor apare in continuare.
Puff, nu totul depinde de tine!
Asta nu inseamna ca nu poti avea, de asemenea, o idee despre unde ti-ar placea sa ajungi – nu este nimic rau in a avea vise si obiective. Dar este ceva de spus pentru a ramane deschis in loc sa fii atasat rigid de un anumit rezultat.
Acel impuls compulsiv de a planifica vine din dorinta de a evita incertitudinea, o protectieinstinct care este literalmente conectata in biologia noastra. Planificarea este un impuls puternic pentru a minimiza riscurile si pentru a ne asigura siguranta si securitatea continua. Cu toate acestea, daca poti gasi o modalitate de a face pace cu un viitor care este in mare parte de necunoscut si, de asemenea, recunoasti ca incognoscibil nu inseamna automat rau, va ajuta la calmarea acelei parti a creierului tau care doreste instantaneu sa treaca in modul de planificare.
In cele din urma, securitatea reala nu vine din exterior – din a face planuri sau de a detine locuri de munca de birou sau de a obtine diplome de master. Securitatea reala vine din interior.
Cel mai mare control pe care il putem exercita este sa continuam sa facem urmatorul lucru corect, luand pasi care ne apropie de centrul Sinelui nostru si sa ne traim viata intr-un mod care ne aminteste cine suntem.
Inca ocazional cad sub vraja planificarii, dar de fiecare data cand ma invelesc in sensul fals al ofertelor de planificare a securitatii, imi dau seama inca o data ca viata pur si simplu nu functioneaza conform agendei mele inventate (oricat de bine ar fi lucrata).
Viata mea este o poveste, o poveste pe care o scriu zi de zi , si cateodata cand realizez ca ceva nu este bine .. o rescriu .. Acest blog este o provocare in special pentru mine dar si mai mult vreau sa devina o terapie pentru cei ce sunt ca mine , pentru cei ce impartasesc aceleasi principii si aceleasi idealuri ca mine ..
Da, imi place sa fiu eu. Fiecare om este unic in felul sau. Eu sunt fericita ca sunt EU cu tot ceea ce tine de mine si ma face unica. Ma simt excelent in pielea mea si nu mi-as dori vreodata sa fiu altcineva decat cea care sunt acum. Si ador sa fiu ceea ce ma face sa fiu eu.
