Cea mai importanta intrebare
Daca nu esti sigur ce doresti de la viata, trebuie sa iti pui o singura intrebare. Si raspunsul s-ar putea sa te surprinda.
Toata lumea vrea sa se simta bine. Toata lumea doreste sa duca o viata fericita, implinita si usoara, sa se indragosteasca si sa aiba relatii sexuale uimitoare, sa arate perfect si sa castige bani si sa fie populari, respectati si admirati si sa devina un tot univers.
Toata lumea ar dori asta – este usor sa iti placa asta.
Daca te intreb: „Ce vrei de la viata?” si spui ceva de genul: „Vreau sa fiu fericit si sa am o familie grozava si o slujba care imi place”, esti atat de omniprezent incat nici nu inseamna nimic.
O intrebare mai interesanta, o intrebare pe care, probabil, nu ai gandit-o pana acum, este ce durere doresti in viata ta? Pentru ce esti dispus sa te lupti? Pentru ca acest lucru pare a fi un factor determinant mai mare al modului in care ne duce viata.
Toata lumea vrea sa aiba o slujba uimitoare si o independenta financiara – dar nu toata lumea vrea sa sufere prin saptamani de lucru de 60 de ore, deplasari lungi, documente obositoare, pentru a naviga in ierarhii corporative arbitrare si in limitele blazate ale unui iad infinit de schimburi. Oamenii vor sa fie bogati fara risc, fara sacrificiu, fara satisfactia intarziata necesara pentru a acumula avere.
Toata lumea doreste sa aiba sex minunat si o relatie minunata – dar nu toata lumea este dispusa sa treaca prin conversatii dure, tacerile incomode, sentimente ranite si psihodrama emotionala pentru a ajunge acolo. Deoarece asa se stabilesc acestea si urmeaza intrebarea „Ce se intampla daca?” ani si ani pana cand intrebarea se transforma din „Ce se intampla daca?” in „A fost asta?”
Pentru ca fericirea necesita lupta. Pozitivul este efectul secundar al manipularii negativului. Poti evita experientele negative doar atat de mult inainte de a reveni la viata.
La baza oricarui comportament uman, nevoile noastre sunt mai mult sau mai putin similare. Experienta pozitiva este usor de manevrat. Este insa si o experienta negativa cu care ne luptam cu totii, prin definitie. Prin urmare, ceea ce obtinem din viata nu este determinat de sentimentele bune pe care le dorim, ci de ce sentimente rele pe care suntem dispusi si capabili sa sustinem pentru a ne duce la acele sentimente bune.
Oamenii vor un fizic uimitor. Dar nu vei ajunge la unul decat daca apreciezi in mod legitim durerea si stresul fizic care vine odata cu trairea intr-o sala de gimnastica ora cu ora, cu exceptia cazului in care iti place sa calculezi si sa calibrezi alimentele pe care le consumi, planificandu-ti viata in mici dimensiuni de portii per farfurie.
Oamenii vor sa-si inceapa propria afacere sau sa devina independenti din punct de vedere financiar. Dar nu ajungi sa fii un antreprenor de succes decat daca gasesti o modalitate de a aprecia riscul, incertitudinea, esecurile repetate si sa lucrezi ore nebune la ceva ce nu ai idee daca va avea succes sau nu.
Oamenii isi doresc un partener, un sot. Dar nu ajungi sa atragi pe cineva uimitor fara sa apreciezi turbulentele emotionale care vin odata cu respingerile meteorologice, construind tensiunea sexuala care nu se elibereaza niciodata si te uiti in gol la un telefon care nu suna niciodata. Face parte din jocul iubirii. Nu poti castiga daca nu joci.
Ceea ce determina succesul tau nu este „De ce vrei sa te bucuri?” Intrebarea este „ce durere doresti sa susti?” Calitatea vietii tale nu este determinata de calitatea experientelor tale pozitive, ci de calitatea experientelor tale negative. Si sa te descurci cu experientele negative inseamna sa te pricepi la viata.
Exista o multime de sfaturi care spun: „Trebuie doar sa-l vrei suficient!”
Toata lumea vrea ceva. Si toata lumea vrea ceva suficient. Pur si simplu nu sunt constienti de ceea ce doresc sau, mai degraba, de ceea ce vor „suficient”.
Pentru ca daca vrei beneficiile la ceva in viata, trebuie sa vrei si costurile. Daca doresti corpul perfect, trebuie sa doresti transpiratia, durerea dimineata devreme si durerile de foame. Daca doriti masina aia de lux, trebuie sa doresti si noptile tarzii, miscarile riscante si posibilitatea de a supara pe o persoana sau zece mii.
Daca iti doresti ceva luna de luna, an de an, si totusi nu se intampla nimic si nu te apropii niciodata de acel ceva, atunci poate ceea ce iti doresti de fapt este o fantezie, o idealizare, o imagine si o promisiune falsa. Poate ca ceea ce vrei nu este ceea ce vrei, doar iti place sa vrei. Poate ca nu vrei deloc.
Uneori ii intreb pe oameni: „Cum alegi sa suferi?” Acesti oameni isi inclina capul si se uita la mine de parca as fi pe alta planeta. Dar intreb pentru ca asta imi spune mult mai multe despre tine decat dorintele si fanteziile tale. Pentru ca trebuie sa alegi ceva. Nu poti avea o viata fara durere. Nu toate pot fi trandafiri si unicorni. Si, in cele din urma, aceasta este intrebarea grea care conteaza. Placerea este o intrebare usoara. Si aproape toti avem raspunsuri similare. Cea mai interesanta intrebare este durerea. Care este durerea pe care doresti sa o susti?
Acest raspuns te va duce de fapt undeva. Este intrebarea care iti poate schimba viata. Ceea ce ma face pe mine si pe tine sa fii tu. Este ceea ce ne defineste si ne separa si, in cele din urma, ne aduce impreuna.
In cea mai mare parte a adolescentei si a varstei tinere, am fantezat despre a fi avocat – in special un Rockstar al acestei meserii. Orice caz vedeam la televizor sau citeam intr-un ziar/revista a parintiilor mei aveam raspuns si stiam cum sa rezolv. Fantezia asta ma putea tine ocupata ore in sir. Acesta fantezie a continuat pana la facultate, si am inceput sa joc serios si sa inteleg ce inseamna acea viata si am renuntat. Mi-am gasit scuze … In primul rand, trebuia sa termin scoala. Apoi, trebuia sa castig bani. Apoi, trebuia sa gasesc timpul. Apoi … si apoi nimic.
In ciuda faptului ca am fantezat despre asta timp de peste jumatate din viata mea, realitatea nu a venit niciodata. Si mi-a trebuit mult timp si o multime de experiente negative pentru a-mi da seama in cele din urma de ce: de fapt nu am vrut-o atunci.
Eram indragostit de rezultat – imaginea mea intr-un tribunal, oameni care ma respectaudar nu eram indragostita de acest proces. Si din aceasta cauza, nu am reusit. Repetat. La naiba, nici macar nu m-am straduit sa ma descurc. Abia am incercat deloc.
Oboseala zilnica de a practica, logistica de a gasi un grup si de a repeta, durerea de a gasi cazuri , intrarea in barou . Este un munte de vis si o urcare de o mila pana la varf. Si ceea ce mi-a luat mult sa descopar este ca nu-mi placea sa urc prea mult. Mi-a placut doar sa-mi imaginez varful.
Cultura noastra mi-ar spune ca cumva am dat gres, ca sunt o renuntanta sau o invinsa. Cursurile de self development ar spune ca ori nu eram suficient de curajoasa, suficient de hotarata sau ca nu credeam suficient in mine. Multimea antreprenoriala / de start-up mi-ar spune ca mi-am inspaimantat visul si am cedat conditionarii sociale conventionale. Mi s-ar spune sa fac afirmatii sau sa ma inscriu intr-un grup de manifestanti sau manifest sau altceva.
Dar adevarul este mult mai putin interesant decat atat: am crezut ca vreau ceva, dar se pare ca nu am vrut. Sfarsitul povestii.
Am vrut recompensa si nu lupta. Am vrut rezultatul si nu procesul. Eram indragostita nu de lupta, ci doar de victorie. Si viata nu functioneaza asa.
Cine esti este definit de valorile pentru care esti dispus sa te lupti. Oamenii care se bucura de luptele unei sali de sport sunt cei care intra intr-o forma buna. Oamenii care se bucura de saptamani lungi de munca si de politica scarii corporative sunt cei care merg in sus. Oamenii care se bucura de stresul si incertitudinea stilului de viata al artistului infometat sunt in cele din urma cei care il traiesc si il realizeaza. Acesta nu este un apel pentru vointa sau „grit”. Aceasta nu este o alta mustrare a „fara durere, fara castig”.
Aceasta este cea mai simpla si de baza componenta a vietii: luptele noastre determina succesele noastre. Asa ca alege luptele tale cu intelepciune.