Ce lucruri ciudate faci pentru a te simti mai bine?
Stateam in bucatarie noaptea trecuta …
… gatitul “cu ce ai ”. Era tarziu – undeva intre 10:30 si zori. Nu stiu exact la ce ora, pentru ca nu mai stiu cu adevarat ce ora este. Tot ce stiu este ca ar fi trebuit sa fiu in pat, dar, in schimb, eram desculta si cu ochii rosii, uitandu-ma intr-o oala plina cu apa si legume: coji de ghimbir, ceapa, morcovi si orice altceva ce era in frigider.
„Fac stoc de legume!” L-am sunat pe sotul meu, Andrei, care cumva incerca sa se ascunda de ideile mele nocturne. Am auzit taieturile de unghii in timp ce isi ordona varfurile degetelor, smulgand cuticulele zgarcite si frecand unguentul in articulatiile scapate de mainile nesfarsite – spalare. Bine, m-am gandit. El tine pasul cu igiena si ingrijirea de sine. Dar nu chiar. Intr-adevar, el apuca cateva minute scurte de timp singur ascunzandu-se in alte treburi. Stiam amandoi, la fel cum stiam amandoi ca oala de salata ofilita si coaja de lamaie de pe aragaz nu era „stoc” la fel de mult ca apa de compost. Nu a contat. Amandoi faceam acelasi lucru: incercam sa ne simtim mai bine.
Ca toata lumea, traim in lumea a casei noastre , nou achitizionata si parca mereu neterminata. Si se stie… pandemia a lovit si totul s-a schimbat din nou, impreuna cu definitia noastra de „cu adevarat important”. Verificarea rudelor bolnave, dezinfectarea butoanelor usii, ramanerea financiara pe linia de plutire – este important. Si in ceea ce priveste bunastarea, singura noastra preocupare reala este sa nu ne imbolnavim in acelasi timp. In noul nou normal, pur si simplu nu avem spatiu mental sau energie pentru altceva.
Totusi, intr-un fel, am intotdeauna energie sa raman in picioare facand un stoc de legume teribil. Avem nevoie de ea? Nu! Frigiderul nostru este deja plin cu apa salbatica care are gust de limonada de varza. Dar am nevoie de ea. Nu are sens, dar ma face sa ma simt mai bine. Exista ceva despre punerea resturilor alimentare intr-o oala, chiar si atunci cand stiu ca nu – chiar si atunci cand stiu ca nimeni nu are.
Cu totii avem micile noastre conforturi ciudate – acele lucruri pe care le facem pentru a ne pacali in a simti un sentiment de control. Organizam sertare nedorite sau dezghetam congelatorul; spalam toaleta si ne simtim inundati in pace inalbitoare. Conform feed-ului meu de pe Instagram, coacem paine cu banane. Cand prietena mea cea mai buna trece printr-o perioada grea, poarta ruj in fiecare zi. „Este ceva ce sora mea mi-a spus mereu sa fac cand ma simteam jos”, mi-a spus ea. „Acum, intotdeauna imi stimuleaza starea de spirit”. Prietenul meu isi organizeaza casuta de e-mail: „Sunt nevrotic sa-mi pastrez e-mailul la zero si sa ma linistesc incredibil de acea intretinere: configurarea casutelor de e-mail speciale, crearea de comenzi rapide care marcheaza automat anumite e-mailuri ca citite si dezabonarea de la liste.”
Nu ma raportez, dar inteleg total. Toata lumea are medicamentul ales, dar stim cu totii culmea delicioasa a Totului este bine.
Faptul ramane, totusi, ca nu este asa si, in timp ce multi dintre noi suntem stransi in lupta pentru a face fata acestei orori, sunt multi acolo care chiar nu stiu sa faca fata. Ma gandesc la asta de fiecare data cand o alta ambulanta tipa pe langa fereastra mea, stiind ca, relativ vorbind, sunt mai mult decat bine. De aceea, ma supar ideea ca toti ar trebui sa fim stresati in privinta optimizarii carantinelor noastre: inceperea romanelor, invatarea limbii germane, nu doar mentinerea unei vieti normale, ci trairea celor mai bune dintre noi. Bolnavii si cei care lupta sa-i tina in viata – nu au privilegiul de a face fata confortului caselor lor. Nici acei muncitori esentiali care ne pastreaza propriile case aprovizionate cu alimente si mentin conductele de gaz care ne incalzesc cuptoarele, astfel incat sa ne putem linisti cu paine cu banane. Nu spun asta ca sa fiu predicator – am facut si eu o paine! Spun doar, daca ai norocul sa fii acasa si sa fii bine? Nu ar trebui sa faci nimic altceva decat orice trebuie sa ramai asa.
Pentru mine, asta inseamna sa invat sa lucrez chestii care nu le stiam. Inseamna sa folosesc ata dentara ca o nebuna si sa imi gasesc activitate cand Andrei isi „taie unghiile” de o jumatate de ora. Nu are sens, dar ne face sa ne simtim mai bine. Exact ceea ce facem in noul, noul normal. Si cand vom termina, ma voi intoarce la bucatarie, voi cauta niste alimente de gatit si ma voi intreba ce va aduce noul normal.
Ai mecanisme ciudate de a te face sa te simti bine? Mi-ar place sa aud.
