Incheierea unei relatii toxice a fost un act de iubire de sine
“Este in regula sa renunti la cei care nu te-au putut iubi. De cei care nu au stiut cum sa o faca. Cei care nu au reusit nici macar sa incerce. Este in regula sa ii depasesti, pentru ca asta inseamna ca ai umplut spatiul gol din tine cu iubire de sine in schimb. Ii depasesti pentru ca te maturizezi in tine. Si asta e mai mult decat bine, e ceva de sarbatorit.” ~Angelica Moone
Am fost invatata sa-mi iubesc familia si sa accept pur si simplu dragostea pe care mi-o ofera. Odata cu trecerea timpului si cu zorii maturitatii, am inceput sa ma indoiesc de acest tip de iubire neindoielnica. Stresul emotional si mental cronic al relatiei cu mama mea a intrat intr-o noua lumina dupa divortul parintilor mei.
Nu mai puteam sa evit si sa accept pur si simplu o relatie toxica, lipsita de emotii si afectiune. Am inceput sa privesc relatia familiala disfunctionala cu ea prin ochii unui nou parinte si am inceput sa vad lucrurile altfel.
Am inceput sa-mi pun intrebari de genul: “Mi-as trata vreodata intentionat copilul cu atata indiferenta si l-as desconsidera cu atata insensibilitate?”. Atat de multe alte intrebari pe care mi le-am pus au fost intampinate cu “nu”. Asadar, de ce as fi acceptat pur si simplu acest comportament? De ce permiteam ca acest stres constant sa ocupe atat de multa energie in viata mea?
Pot sa privesc in urma si sa vad acum ca imi pastram speranta unui gest maret, in timp ce tanjeam sa primesc sentimente materne de dragoste si siguranta. Copilul meu interior astepta iubire din partea persoanei care i-a dat nastere, dar adultul din mine vede ca iubirea de care aveam cu adevarat nevoie era iubirea pentru mine insami.
Dupa acest ultim act de indiferenta, am luat decizia ca nu mai puteam permite ca durerea si manipularea sa continue. Ce ii invatam pe copiii mei despre limite daca eu nu cream limite sanatoase?
Cineva m-a intrebat odata: “Ati merge la cumparaturi la un magazin de haine pentru alimente”? Cand am raspuns “nu”, mi-am dat seama ca nu as fi facut-o, asa ca de ce ma asteptam la ceva diferit de la mama mea?
Am citit odata ca oamenii se pot schimba, dar oamenii toxici rareori o fac. Indivizii toxici, conform acestui adagiu, rareori se schimba. Pentru ca, daca cineva nu-si accepta responsabilitatea pentru faptele sale si nu are constiinta de sine, cum te poti astepta sa isi modifice modul de a fi? Schimbarea pe care o asteptam nu era ca ea sa se schimbe, ci dorinta mea de a ma schimba.
La inceput, am pus la indoiala decizia mea de a pune capat acestei relatii. Totusi, in acelasi timp, am realizat ca ea nu facea cu adevarat parte din viata noastra.
Desfacerea acestei legaturi toxice a fost un act de iubire de sine. Pentru mine, pentru copilul meu interior care inca se vindeca …
De cand am luat aceasta decizie, am avut rude care au incercat sa vorbeasca cu mine despre decizia mea.
Povestindu-mi povesti despre cum prietenii lor au rupt relatia cu un membru al familiei si au regretat acest lucru dupa moartea acestuia. Cand se va intampla acel moment, voi plange, voi plange pentru ceea ce nu a fost niciodata.
Viata mea este o poveste, o poveste pe care o scriu zi de zi , si cateodata cand realizez ca ceva nu este bine .. o rescriu .. Acest blog este o provocare in special pentru mine dar si mai mult vreau sa devina o terapie pentru cei ce sunt ca mine , pentru cei ce impartasesc aceleasi principii si aceleasi idealuri ca mine ..
Da, imi place sa fiu eu. Fiecare om este unic in felul sau. Eu sunt fericita ca sunt EU cu tot ceea ce tine de mine si ma face unica. Ma simt excelent in pielea mea si nu mi-as dori vreodata sa fiu altcineva decat cea care sunt acum. Si ador sa fiu ceea ce ma face sa fiu eu.
