Pasi pentru a Deconstrui Furia Ta
“A tine de furie este ca si cum ai tine in brate un carbune incins cu intentia de a-l arunca in altcineva – tu esti cea care se arde.” – Buddha
De-a lungul vietii, am purtat cu mine o povara invizibila – furia. Nu o furie tipatoare, violenta sau haotica, ci o furie mocnita, tainica, care se manifesta prin sarcasm, lacrimi inghitite, replici ascutite sau printr-o raceala controlata care parea putere, dar ascundea vulnerabilitate.
Am crescut intr-o casa in care emotiile erau fie reprimate, fie explodau brusc. Mama mea era tacuta, mereu ocupata, mereu obosita, iar tata… tata ridica vocea mai des decat ridica bratele pentru o imbratisare. In copilarie, am invatat ca exprimarea sentimentelor nu era sigura – asa ca am devenit fetita „cuminte”, responsabila, zambitoare. Dar sub masca, durerea fierbea.
Ani mai tarziu, dupa o relatie toxica care mi-a zdruncinat increderea in mine, am inteles ca nu lumea din jurul meu este de vina pentru tot ce simt. Am fost mintita, tradata, lasata singura cu intrebari care ma rupeau pe dinauntru. Si totusi, nu furia fata de el era cea care ma sfasia – ci furia fata de mine insami, pentru ca am permis, pentru ca am tacut, pentru ca am uitat cine sunt.
Aceasta furie a continuat sa apara in cele mai nepotrivite momente: intr-o sedinta la birou, cand mi s-a vorbit de sus; intr-o discutie cu sora mea, cand un cuvant a declansat o avalansa; sau chiar intr-o seara linistita, cand un simplu zgomot m-a facut sa plang in hohote, fara sa inteleg de ce.
Am ajuns intr-un punct de ruptura: ori ma vindec, ori ma pierd.
Primul pas catre vindecare – mai profund decat credeam
Vindecarea nu a venit dintr-o carte de dezvoltare personala sau dintr-un video inspirational. A inceput in momentul in care am avut curajul sa stau fata in fata cu mine. Am inceput terapia, cu reticenta. Voiam „trucuri” rapide, cum sa-mi controlez furia in public, cum sa fiu „mai zen”. Terapeuta mea mi-a zambit bland si mi-a spus: “Nu o putem controla. Dar o putem intelege.”
A fost un drum lung, plin de lacrimi, de caiete pline cu ganduri, de intrebari incomode si revelatii dureroase. Dar fiecare pas m-a adus mai aproape de mine – de femeia calma, puternica si constienta care exista dincolo de furie.
Ce inseamna sa deconstruiesti furia?
Sa deconstruiesti furia nu inseamna sa o negi sau sa o suprimi. Inseamna sa o desfaci, bucata cu bucata, pana intelegi ce este dedesubt: frica, durere, rusine, oboseala, neputinta.
Iata cei 7 pasi care m-au ajutat sa-mi recastig echilibrul emotional:
Reevalueaza-ti trecutul emotional
Furia mea nu era despre prezent. Era despre ranile nevindecate din copilarie, despre momentele in care nu am fost vazuta, auzita sau respectata. Priveste inapoi nu ca sa te invinovatesti, ci ca sa intelegi.
Recunoaste ce simti cu adevarat
Sub furie se ascund emotii fragile. In loc sa spui „sunt nervoasa”, intreaba-te: „De ce sunt ranita? De ce mi-e frica? De ce ma simt abandonata?”
Identifica declansatorii
Uneori e un cuvant, un gest sau chiar un miros care activeaza o reactie automata. Constientizarea acestor declansatori iti da puterea sa alegi alt raspuns.
Analizeaza gandurile tale automate
Furia vine adesea din interpretari distorsionate. Ganduri de tipul „nu contez”, „nimeni nu ma respecta”, „o sa fiu parasita” creeaza furtuna. Invata sa le confrunti si sa le reformulezi.
Evalueaza comportamentele tale sub furie
Cand esti furioasa, reactionezi sau raspunzi? Te retragi, tipi, plangi, te razbuni sau te autodistrugi? Fiecare comportament este un semnal, nu un esec.
Invata mecanisme sanatoase de gestionare
Respiratia constienta, scrisul in jurnal, mersul in natura, exprimarea vulnerabilitatii intr-un cadru sigur – toate sunt metode mai sanatoase decat tacerea sau explozia.
Stabileste limite si ai grija de tine
Spune „nu” fara vina. Ia pauze. Dormi. Mananca. Roaga-te. Scrie. Canta. Plangi. Vindecarea vine cand ne tratam cu blandete, nu cu critica.
In incheiere…
Furia nu este dusmanul tau. Este o mesagera. Ea vine sa-ti arate unde doare, unde ai fost ranita, unde ai nevoie de iubire si de granite. Deconstruirea furiei este un proces, nu o destinatie. Este o calatorie de intoarcere spre tine.
Azi, cand simt ca furia urca din piept spre gat, ma opresc. Inchid ochii si ma intreb: „Ce parte din mine striga dupa atentie? Ce rana cere vindecare?”
Nu e usor, dar merita. Pentru ca sub toate straturile de furie, esti tu – intreaga, puternica, senina.
Nu esti definita de ranile tale. Nu esti definita de reactiile din trecut. Poti sa alegi altfel. In fiecare zi, in fiecare ora, poti sa alegi sa-ti spui adevarul, sa-ti respecti granitele, sa ceri ajutor, sa mergi mai departe.
Nu pentru ca esti „gata vindecata”, ci pentru ca meriti pace, nu lupta.
Viata mea este o poveste, o poveste pe care o scriu zi de zi , si cateodata cand realizez ca ceva nu este bine .. o rescriu .. Acest blog este o provocare in special pentru mine dar si mai mult vreau sa devina o terapie pentru cei ce sunt ca mine , pentru cei ce impartasesc aceleasi principii si aceleasi idealuri ca mine ..
Da, imi place sa fiu eu. Fiecare om este unic in felul sau. Eu sunt fericita ca sunt EU cu tot ceea ce tine de mine si ma face unica. Ma simt excelent in pielea mea si nu mi-as dori vreodata sa fiu altcineva decat cea care sunt acum. Si ador sa fiu ceea ce ma face sa fiu eu.
