In cautarea pozitivitatii in mijlocul haosului
Suntem in mijlocul unor vremuri tulburi.Pentru prima data, nu sunt sigura daca viata accelereaza sau a incetat.
Suntem acasa (incercam din rasputeri sa nu iesim decat daca este foarte important). Urmarim indeaproape fluxul de stiri.
Exista o multime de timp si oportunitate pentru noi sa ne conectam cu cei dragi, asa cum ne dorim pentru totdeauna, totusi ceva nu este in regula.
Nu pot sa nu ma simt singura si blocata cu gandurile mele.
Majoritatea sunt plini de teroare, panica, anxietate si pesimism.
Si ca sa inrautatesc lucrurile, oricand incerc sa ma distrag, conectandu-ma pe oricare dintre canalele de socializare, exista atat de multa tensiune si panica incat m-am simtit mai bine sa stau departe de Internet.
In calitate de copil pentru un parinte medic, scena de acasa imi umple mintea de ingrijorare continua, intrucat situatia devine din ce in ce mai grea.
Cand a inceput faza de autoizolare, nu eram atat de ingrijorata.
Fiind ointrovertita, care lucreaza de acasa, m-am simtit increzatoare ca a fi rugata sa raman in casa nu mi-ar deranja viata prea mult.
Cat am gresit.
Primele zile au decurs destul de lin.
Desi stilul meu de viata m-a purtat in practica de a ramane acasa mai multe ore, in momentul in care i s-a atasat o restrictie pentru a iesi afara, mintea mea a inceput sa se sperie.
Dar ingrijorarea, senzatia de blocare sau lipsa unei modalitati de a-mi controla mintea nu este o optiune pentru mine.
Cred ca si tu te aflii intr-o situatie similara.
Chiar daca lucrezi de acasa si te aflii in jurul familiei si copiilor, trebuie sa te confrunti cu propriile lupte in aceasta faza haotica a vietii.
Pentru a ma elibera de buclele emotiilor negative, am decis sa fac singurul lucru care a functionat intotdeauna … a functionat intotdeauna ca un farmec in a ma ajuta sa ma vindec si sa gasesc legatura cu sufletul aceleasi ganduri.
Pentru a scrie pe blog despre tot ce se intampla in mintea si viata mea. Si sunt sigura ca acest lucru se va intinde pe o serie de postari pe blog.
In ultimul an sau doi, am lucrat activ la bunastarea mea emotionala.
Si in acest proces, am incercat practici cum ar fi sa imi notez toate gandurile pentru a intelege mai bine ceea ce imi provoaca durerea.
O ceasca de cafea si jurnalul meu pentru a-mi descarca gandurile. Descarcarea gandurilor mele intr-un jurnal ajuta la imbunatatirea claritatii mele si imi ofera o directie cand ma simt stresata sau ingrijorata.
Asa cum era de asteptat, toate durerile si grijile mele isi au radacinile in minte, mai degraba decat in ceea ce se intampla in lume.
Nu am incetat niciodata sa fiu uimita de aceasta descoperire de mai multe ori.
Mintea noastra este programata sa caute in mod constant pericolul pentru a ne mentine in siguranta si in viata.
Ne incurajeaza sa incercam sa fugim de tot ceea ce ne facem si sa nu ne simtim inconfortabili.
Asa a fost reactia mea.
Raspunsul la pericole cu reactia lupta-zbor-inghet. Simtindu-ma aproape paralizata de frica, m-am luptat cu concentrarea.Ma duc in spirala constant la ce se intampla. Nu reusesc sa vad lumina de la capatul tunelului. Nu reusesc sa ma simt relaxata, in ciuda faptului ca am o lista de lucruri pentru care trebuie sa fii recunoscatoare.
Simti la fel?
Este ca si cum mintea mea ar fi exagerat la proiectarea tuturor domeniilor vietii mele la care trebuie sa lucrez. Proiectele la care lucrasem incet, acum trebuie sa fie grabite, avand in vedere momentele incerte in care traim.
In mijlocul incertitudinii si haosului, presiunile pentru a reusi si a-l face bine pe cealalta parte sunt imense.
Dar totusi, cum cultiv culturile pozitive in mijlocul haosului
Am o mana de strategii care ma ajuta mereu sa ma simt relaxata.
Sunt sarcini de zi cu zi care sunt alimentate de familiaritate si certitudine.
♥ Exercitiu
Exercitiile zilnic de dispozitie care ma ajuta sa-mi relaxez mintea si muschii incordati pentru a ma mentine toata ziua.
♥ Decluttering
Gasesc lucruri de reorganizare, terapeutice. Nu trebuie sa fie intotdeauna un dulap sau o camera intreaga. Prosoape si cosuri de rufe reamenajate si stivuite. Organizarea dulapurilor poate fi terapeutica. Imi aduce o pace si o bucurie imensa sa dezordonez si sa rearanjez parti ale casei mele atunci cand ma simt stresata. Uneori, si aranjarea biroului meu de lucru sau a unei comode ajuta.
♥ Recitirea cartilor
In vremuri de stres, imi place sa caut consolare citind o carte care mi-a placut sau am gasit-o provocatoare in gandire. A calca intr-un teritoriu familiar imi calmeaza mintea, asa cum o citire noua poate rareori.
♥ Statul departe de fluxul de STIRI (in limita ratiunii)
Am doar o mana de aplicatii pe telefon. Am toate notificarile dezactivate si m-a ajutat sa raman sanatoasa de ceva vreme.
Dar, si aici intervine marea mea problema. Tatal meu fiind medic – involuntar aud ce nu as dori sa aud.
♥ Practicarea activa a recunostintei
Am scris mai mult decat o fac deobicei si asta in semn de recunostiinta, atat familiei cat si celor cunoscuti si poate uneori si celor necunoscuti . Aratandu-ti recunostiinta nu este un semn de slabiciune ci din contra; atat tie cat si celor din jur aduce pace sufleteasca si implinire. Asadar, de ce sa nu faci ceva ce si tie iti face bine?
Este usor sa te prinzi in gandurile ca nu ai deja ceea ce ai nevoie. Credem ca ceea ce avem nevoie este undeva in viitor; intr-o oportunitate care nu a venit sau in legatura lipsa, insa este total gresit si doar ne facem rau singuri.
Relatand toate aceste tehnici ( mai mult sau mai putin cunoscute) te intreb pe tine , draga cititorule… tu ce faci pentru a ramane pozitiv in tot acest haos actual?
wpDiscuz